Mângâierea e singura parte din tine
care vine
din afara ta.
Mângâierea (miniatură)
Cele mai noi versuri:
Copacii care îmbătrânesc din afară spre înăuntru
Ne naștem cu sufletul înfășuratîntr-o scoarță din straturi de păturicâte o pătură pentru fiecare zi a vieții...
Război incolor pentru clorofilă
Tu ești pionul albEu pionul negruAceia carese sacrifică primiiîn zilele de lunipentru protecția vreunei reginesau...
Miezul nucii tale
Trage draperiile roșu închisale pleoapelorÎnchide ușa camerei guriiprin care-ți ies deopotrivăconsoane care țipăși vocale care...
Alte versuri din acest volum:
Cum se curăță un om de coajă
Cofetăreasa mea, unii oameni trebuie să dea jos de pe ei straturi întregi de rugină până să găsești un suflet de multe ori de dimensiunea unui bob de piper uneori asemănându-se și la gust cu el. Numai tu nu trebuie să dai jos de pe tine decât iubirea pentru mine ca să rămâi ce ești tu cu adevărat un uriaș desert dulce-sărat.
La ora asta poate plîng,
Și as vrea sa plec de-acasa.
Habar n-am unde-o să ajung,
Știind ca viata-i nemiloasă.
Ce e oare o acasă?
E o casă, un om, o masă,
O privelişte frumoasă,
sau, fără să aibă o explicaţie exactă,
e un simplu concept?
Acasă îmi e mie ceva la mine
în piept.